5 lectii din prima mea roata scoasa de la masina
Zilele trecute am trăit o experiență tare interesantă. Am ieșit împreună cu Ioana, iubita mea, într-o călătoire la o distanță relativ mică de zona în care locuim. Ne-am hotărât să vizităm două mănăstiri și dacă pe parcursul călătoriei se mai ivește ceva să dăm curs oricărei provocări.
Totul bine și frumos, așa că ne-am trezit de dimineața, ne-am pregătit ne-am urcat în mașină, ne-am programat traseul și am plecat la drum. După aproximativ o oră am ajuns la primul obiectiv, Mănăstirea Agapia, pe care l-am explorat și am rămas surprinși de frumusețea locului, de liniștea din curte și de toată verdeața de aici.
Pentru că de fiecare dată când mergem în călătorii lăsăm deschisă portița și către alte oportunități care pot să apară și de data aceasta am făcut la fel și am urmat indicatoarele către Casa Memorială Alexandru Vlahuță. După o scurtă plimbare din curtea mănăstirii până la poarta noului obiectiv am ajuns aici, unde am constatat că este închis pentru renovare. Cu părere de rău am făcut cale întoarsă și nu mică ne-a fost mirarea când am observat un drum forestier care intra în pădurea din apropiere și care avea un indicator către Sihla Agapia. Din nou a intrat pe fir spiritul aventurier și am zis să încercăm și această pistă.
Ne-am întors în parcare și am pornit la drum, un drum pietruit prin splendida pădure, bună parte din el pe marginea râului Agapia, ne-am bucurat de minunatele peisaje până la Mănăstirea Sihla, a doua noastră oprire de pe traseul stabilit și a doua neprevăzută după mai puțin reușita vizită la Casa Memorială Alexandru Vlahuță. De data aceasta cu succes, ne-am bucurat să găsim în mijlocul pădurii o așezare liniștită, în care dominau pacea și liniștea specifice locurilor spirituale. Și pentru că nu eram pregătiți pentru a explora locurile am decis să ne continuăm drumul cu promisiunea că vom reveni cu mai mult entuziasm, însetați de curiozitate și cu un echipament corespunzător.
La puțin timp după ce am pornit din nou la drum am fost foarte aproape să acceptăm o nouă provocare și anume să ne îndreptăm către Mănăstirea Sihăstria la aproximativ 8 km depărtare de locul în care ne aflam, dar după câteva momente de reflecție am ales să ne întoacem și să ne continuăm planul inițial, la fel, cu promisiunea de a vizita și acest obiectiv la viitoarea noastră incursiune în zonă.
Și acum începe partea interesantă din care am învățat o mulțime de lucruri despre care vom discuta în cele ce urmează. Înaintând ușor, ușor prin pădure, pe același drum pietruit pe care am venit, la un moment dat liniștea ne-a fost tulburată de un sunet ciudat venit din exterior de la mașina noastră. Cu cât înaintam cu atât sunetul era mai strident, am oprit, m-am uitat pe dedesubt poate agațasem ceva dar totul părea in regulă. Am mai înaintat o porțiune din drum, sunetul devenea din ce în ce mai apăsat și am reușit să îl localizez, la roata din față din dreapta.
Am oprit din nou, am mai făcut o verificare dar din exterior și din nou totul părea în regulă. În mers în schimb zgomotul a devenit asurzitor și toată lumea pe lângă care treceam întorcea capul după noi. Și pentru ca tabloul să fie complet, în toată zona nu aveam acoperire pentru telefon pentru a căuta orice fel de informație.
Așa că am hotărât să ne continuăm drumul cu orice risc până în parcarea cea mai apropiată, cea în care am oprit prima dată pentru că acolo știam că am avut semnal pentru telefon. Cu mare grijă și cu toate scenariile posibile derulându-se în mintea mea am înaintat și am afectat liniștea tuturor până la parcarea cu pricina. Într-unul din puținele momente lucide în care nu m-am lăsat afectat de gânduri am rugat-o pe Ioana să ia telefonul meu și să înregistreze sunetul pe care roata îl scotea.
Ajuns în parcare aveam pregătite câteva planuri de back-up născocite pe drum, bineînțeles luasem în calcul scenariile cele mai pesimiste așa cum ne stă nouă bine să facem. Am căutat care este cel mai apropiat service, care este distanța până acasă și m-am gândit la toate cunoștințele din zonă care mi-ar putea oferi suportul.
Unul dintre scenarii și cel mai logic și firesc în acel moment a fost să apelez la un prieten, foarte bun cunoscător al autoturismelor și al provocărilor ce ar putea apărea la ele așa că am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Adrian. I-am povestit toată întâmplarea, i-am descris toate simptomele și am primit o primă așa-zis evaluare: e foarte posibil să fie rulmetul defect, deși ar fi trebuit să arate ceva semne înainte, de obicei nu se întâmplă așa brusc. Am asociat eu alte zgomote pe care le-am mai auzit înainte în trafic și bineînțeles mintea mea a plecat spre scenariul negativ.
Însă cum lucrez cu mine, cum mintea, gândurile și acțiunile mele, a intervenit partea rațională și a pus stăpânire pe situație. Și atunci i-am zis lui Adrian că o să îi trimit înregistrarea cu zgomotul poate îi este mai ușor să facă o evaluare, poate identifică ceva cunoscut și apoi putem lua o decizie mai în cunoștință de cauză, dacă puteam spune așa.
Am trimis înregistrarea, am așteptat o bucată bună de timp, pentru că deși aveam semnal calitatea acestuia nu era foarte ridicată, încă puține emoții, înregistrarea a fost trimisă și la scurt timp a sunat telefonul: Costi e o piatră! Zgomotul pare a fi al unei pietre care s-a prins la roată undeva intre disc si plăcuță. Ai două variante: ori cade singură în mers, ori dai roata jos și o scoți! Am răsuflat ușurat, mi-am alungat toate celelalte variante negre, i-am mulțumit lui Adrian și am trecut la planul pentru rezolvarea situației.
Cum zgomotul era infernal, nu ne puteam continua drumul sperând într-o minune și într-o rezolvare de la sine a situației, deși eram într-un loc încărcat din plin de spiritualitate. Și în plus nu ne este în caracter să stăm deoparte și să lăsăm pe altcineva sau orice altceva să ne scoată din situațiile provocatoare, în cazul de față piatra de la roată.
Din fericire până acum nu am mai fost nevoit să scot o roată de la mașină. Și iată-mă în premieră la portbagaj pentru a-mi lua instrumentele necesare. Am mai văzut operaținea asta la tati când eram mic, în filme și la persoanele autorizate din vulcanizări. M-a cuprins o ușoară emoție dar și o curiozitate și o dorință de a învăța ceva nou așa că am trecut la treabă.
Înainte să ridic mașina pe cric, am văzut eu la ceilalți că au desfăcut prezoanele și pentru că ultima dată am fost de față când au fost strânse am știut că nu mă așteaptă o operațiune ușoară. Primele patru au colaborat și au cedat sub forța exercitată de greutatea corpului meu acționând cheia, dar al cincilea m-a pus la încercare și nu a cedat decât după câteva lovituri bune și după ce mi-a întins bine nervii.
Am îndepărtat roata, m-am uitat atent și după ce am început să învârt în față și în spate de câteva ori, cu zgomotul aferent și cu nivelul suspansului din ce în ce mai mare, în cele din urmă, piatra și-a părăsit locul în care cu atât drag poposise în angrenajul roții mașinii mele. Am rămas uimit că o pietricică atât de mică (vezi fotografia alăturată) a pătruns într-un spațiu greu accesibil și mai mult decât atât am rămas foarte uimit de nivelul de zgomot pe care a reușit să îl producă și ca lanțul să fie complet de volumul de griji și scenarii pe care a reușit sa mi-l producă atât de brusc și într-un timp atât de scurt. Am pus roata la loc, am făcut toate verificările și am fost gata să ne continuăm călătoria care părea la un moment dat că are să se termine brusc și cu un final neașteptat și nefericit.
După ce am reușit să ne relaxăm din nou, să ne urmăm planul până la capăt și să vizităm și ultimul obiectiv, Mănăstirea Văratec, ne-am bucurat de liniștea locului și frumusețea naturii ce îl înconjura.
Ajuns acasă am privit înapoi și m-am gândit ce pot eu învăța din experiența zilei de astăzi? Uite mai jos o listă cu 5 gânduri și idei asupra cărora să reflectezi:
1. În viață e foarte bine să ai un plan bine stabilit înainte să pornești spre orice obiectiv și în același timp să lași loc pentru a-l adapta la lucrurile care pot să apară de-a lungul drumului. Dacă sunt bune, fii flexibil și bucură-te de ele, cu siguranță îți pot îmbogăți viața și îți pot face călătoria mult mai frumoasă. Să te aștepți, de asemenea și la neprevăzut. Poate apărea în orice moment și îți poate da toate lucrurile peste cap.
2. Atunci când apare neprevăzutul, rămâi cu picioarele pe pământ. Păstrează-ți calmul și evaluează situația din punct de vedere obiectiv. E foarte ok să te gândești și la câteva variante posibile de acțiune, dar să nu cazi în capcana de a le lua în calcul doar pe cele mai negative dintre ele.
3. Chiar și cel mai mic impediment poate să te tragă pe tușă pentru o perioadă (cum a fost cazul pietricelei de la roata mea), poate să creeze zgomot, valuri mari sau panică atât timp cât permitem asta. Și de cele mai multe ori, deși ne imaginăm cel mai rău scenariu posibil, imediat ce evaluăm situația și apelăm la suportul unui profesionist, norii se răzbună și apare soarele pe strada noastră (sau în parcare în ceea ce mă privește) și vedem că soluția ne este foarte la îndemână.
4. Apelează la un specialist! Prin oricâte ai trecut în viață și oricât de experimentat ești în orice domeniu, atunci când trăiești o situație neprevăzută este imposibil să nu fii influențat de o mulțime de factori externi sau interni care te împiedică să vezi lucrurile așa cum sunt și îți afectează claritatea. Cineva din exteriorul situației prin care treci are o gândire limpede, nu este influențat la fel de mult ca tine și cu ajutorul experienței și a informațiilor deținute îți poate oferi cea mai bună soluție.
5. Rămâi optimist și pozitiv! Viața este plină de neprevăzut. Trecem zilnic prin mii de situații de la cele mai banale până la cele care ne influențează tot restul vieții. Diferența este în modul în care reacționăm în astfel de situații. Avem posibilitatea să ne lamentăm, să ne enervăm, să ne imaginăm toate scenariile negative posibile și să ne lăsăm afectați, să ne stricăm starea de bine și eventual și sănătatea. Sau putem să rămânem calmi, să gândim lucrurile logic să evaluăm situația, să apelăm la un expert, să găsim o soluție, să ne suflecăm mânecile și să trecem la treabă. Chiar dacă nu am mai făcut acțiunea respectivă cu siguranță suntem capabili să o ducem la capăt.
Cu un plan încropit pe loc, cu câteva instrumente, cu efortul necesar, cu puțină muncă și adaptare la situație, am reușit, pentru prima dată în viața mea, să scot o roată de la mașină și să îmi rezolv provocarea care a apărut atunci când mă așteptam mai puțin. Fără să fiu pregătit și fără prea multe cunoștințe în domeniu doar cu multă voință, curiozitate și determinare. La fel te pot ajuta și pe tine să pornești o activitate
care să îți aducă libertate și stabilitate și care să te ajute să îți îndeplinești
visurile. Punem la dispoziție o echipă de profesioniști gata să îți ofere suportul
pentru a crea și a dezvolta o afacere de succes în mediul online. Sună bine
pentru tine? Lasă-mi un mesaj și voi reveni la tine cu toate detaliile în cel
mai scurt timp posibil!