cine este constantin pomîrleanu?
Povestea mea
Viața fiecăruia dintre noi este o întreagă poveste și cel mai important lucru este ca tu, la fel ca mine să ne investim toate resursele noastre pentru ca fiecare zi din ea să fie de poveste.
Și pentru că fiecare poveste are urcușuri și coborâșuri care îi dau culoare și o fac să fie palpitantă și plină de entuziasm și povestea de față chiar așa a început, cu o provocare.
Încă de la naștere, am fost așezat în fața celei mai mari provocări din viața mea, să pășesc în ea într-un singur picior. Se spune că dacă vreodată în viață îți este greu sau ai ajuns într-un moment pe care îl crezi de nedepășit, încearcă să faci lucrurile de zi cu zi utilizând doar o mână sau doar un picior și o să vezi cum toate problemele tale, indiferent de gradul de intensitate devin foarte mici și cu siguranță găsești o cale să le depășești.
Având susținerea necondiționată a familiei și a celor apropiați am început să mă bucur de viață în fiecare clipă, am urmat o școală, un liceu, o facultate și un masterat. În fiecare dintre aceste etape am căutat un model pe care să îl urmez fie că au fost părinții mei, învățătoarea, profesorul preferat din liceu sau din facultate, și mai târziu în viață, autori și oameni de succes.
Am conștientizat încă de la o vârstă fragedă că munca și educația sunt șansele mele pentru a-mi depăși condiția, pentru a-mi construi și a-mi realiza obiectivele și pentru a-mi crea o viață frumoasă și plină de împliniri.
Cu toate acestea, au fost momente minunate și mai puțin bune în viața mea. Încă din ultimul an de studii am ales să am un job pentru a-mi câștiga independența și pentru a-mi dezvolta abilitățile și competențele profesionale și personale.
Am început cu entuziasm, am jonglaat între cursuri în fiecare zi, lucrul la disertație și examenul final de absolvire și job-ul full-time, însetat de cunoaștere și dezvoltare și cu responsabilități din ce în ce mai mari. Am ajuns să lucrez câte 8 – 10 ore pe zi, 6 zile pe săptămână după care să merg la cursuri alte 4 ore pe zi și în timpul liber să creez lucrarea de disertație.
Am ajuns să finalizez studiile la un nivel foarte bun și apoi să mă dedic total locului de muncă, să mă dezvolt, să cresc și să mă implic în din ce în ce mai multe sarcini dincolo de fișa postului. Până când într-o zi de iarnă, la final de an, când mă așteptam o evaluare pozitivă a muncii mele și când am cerut un plan de dezvoltare a carierei pentru următoarea perioadă, discuția cu șeful meu s-a finalizat cu o despărțire, pur și simpu nu mai avea nevoie de mine.
A fost un șoc cu adevărat, mi-am pus multe întrebări, nu am fost suficient de implicat? nu mi-am făcut treaba bine? nu am adus suficientă valoare? nu am crescut destul de mult? am dat vina pe mine, am încercat să găsesc răspunsuri dar mai presus de orice m-am ridicat și …
… mi-am luat un angajament: că orice acțiune voi întreprinde, de la cea mai banală, cum să îmi valorific timpul liber, să mă uit la un film sau să citesc un capitol dintr-o carte, până la cele mai importante, care sunt obiectivele mele pentru următorii cinci ani, în fiecare moment din viața mea voi fi în continuare la nivelul maxim de intensitate și implicare pe care pot să îl ofer în momentul respectiv, voi căuta neîncetat instrumente și metode de creștere, voi da întotdeauna un procent în plus peste cele o sută în mod normal.
Așa că am făcut un obiectiv din a-mi continua studiile chiar și după finalizarea lor oficială. Nu trebuie să fii înscris la o școală pentru a continua să înveți și să te dezvolți. Am început să investesc în cărți, să merg la seminarii, să particip la cursuri care să mă scoată din zona de confort, să parcurg cursuri online, să învăț de la fiecare om cu care mă întâlnesc. Sunt două categorii de oameni din punctul acesta de vedere, cei de la care înveți ce să faci și cei de la care înveți ce să nu faci.
Am primit o nouă șansă la un nou job și cu foarte multă muncă și implicare am urcat treaptă cu treaptă și am parcurs etapă după etapă până când am ajuns în poziția de a construi și coordona un grup de persoane și de a-l transforma într-o echipă.
În același timp am cunoscut un grup de oameni cu obiective comune, cu foarte multe informații de business, cu dorința continuă de dezvoltare personală și cel mai important cu deschiderea de a oferi tuturor celor din jurul lor tot acest pachet.
Reunind toate aceste aspecte din viața mea, curiozitatea și dorința neîntreruptă pentru dezvoltare personală, mediul de business și echipa în continuă formare, în cele din urmă în una din zile mi-am dat seama că eu sunt un antrenor.
M-am gândit că ceea ce mă însuflețește, ce mă face să cresc și să fac mereu lucrurile cu zâmbetul pe buze, este să dezvolt oamenii de lângă mine. Îmi doresc să-ți fiu prieten, să fiu cineva căruia chiar îi pasă de tine. Îmi iau angajamentul să te ajut să fii cât mai bun cu putință, să te provoc și să nu te las de capul tău. Pot fi antrenorul tău pentru succes. Te ajut să te pregătești pentru a obține ce vrei cu adevărat mai repede și mai ușor. Și toată lumea are nevoie de un antrenor.
Dacă m-ai întreba astăzi cine sunt, aș putea să spun că sunt un creator de fericire, un catalizator pentru dezvoltare, un producător de pasiune și un constructor de oameni. Nu pot fi un predicator sau un motivator. Eu sunt un antrenor, un antreprenor, un iubit, un fiu, un frate, un prieten, un om care face diferența.